Craciunul

criss · Junior Data inscrierii: 24/Apr/2007 Mesaje: 19

Craciunul este un cuvânt care ne-a umplut copilaria; zile fulguite, încărcate de mister, aducatoare de daruri, de cântece, de veselie, de speranta. Este ziua nasterii lui Hristos.
Cuvântul ce numeste aceasta sarbatoare este diferit în diverse limbi: Noel, Noue, Noie, în partea de nord a Frantei, Nau sau No în provincia Charentes, Chalenos la Nisa, în amintirea Calendelor lui ianuar, când Craciunul se sarbatorea la 6 ianuarie. Englezii îi spun Christmas, adica masa lui Christ. Într-adevar, îndată ce Sfântul Augustin s-a stabilit în provincia Kent, pentru a-i evangheliza pe saxoni, el a insistat mai ales pe celebrarea sarbatorii de Craciun prin mese (sau liturghii). În Germania e Weihnacht sau Weihnachten. Sensul acestui cuvânt este "nopti sfinte". În unele regiuni ale Germaniei se zice Mutternacht, adica "noptile mamelor".

În tinuturile românesti, Craciun este numele pastorului în al carui staul s-a nascut Iisus. Multe legende ale Maicii Domnului, împletite cu traditii populare locale, pre-crestine, sunt povestite, în variante diferite, pe pamânturile românesti.
Peste tot, de Craciun se sarbatoreste ziua nasterii lui Iisus, cu toate ca în diferite parti ale lumii, ceremonialurile difera. Dar pretutindeni, acest cuvânt magic are înca o nebaauita vigoare de a renaste sperantele, de a ne readuce bucuria si lumina în case, de a ne face sa retraim acele momente fabuloase ale copilariei, care ne stau toata viata ascunse în suflet.
Cum arata pe meleagurile românesti Craciunul tradittonal ? Sarbatorile Craciunului erau asteptate, acum vreo doua sute de ani, "cu multa bucurie de toata lumea". În postul Craciunului nu se fac hore si nunti si singurele prilejuri de adunari si petreceri sunt sezatorile, unde se lucreaza de obicei putin si se petrece mult, vorbindu-se, cântându-se si câteodata, jucându-se. Tineretul are motive întemeiate sa astepte deschiderea sau dezlegarea horilor, care vor atrage dupa sine, dupa Boboteaza, si nuntile; copiii tânjesc dupa colindat, stea, irozi, capra si altele, iar toata lumea asteapta Craciunul.
Sarbatoarea de Craciun tine trei zile. Dupa el vin cu duiumul, sarbatori si obiceiuri, care de care mai frumoase. Atâtea obiceiuri felurite fac ca placerile si veselia sa se simta în absolut orice suflet si în indiferent ce casa. Nu se cade ca venirea acestor sarbatori sa gaseasca gospodariile neîngrijite. De aceea femeile, cu tot frigul aspru care este în aceasta vreme, scot din casa totul afara, ca sa varuiasca, sa repare, sa spele ferestrele si usile, sa scuture lucrurile si sa le aseze iarasi elegant la locul lor.
Ziua de 30 noiembrie, sarbatorirea Sfântului Andrei, marcheaza începutul sarbatorilor de iarna. În traditia populara, aceasta seară este cea în care duhurile malefice - în aparte strigoii, moroii - primesc puteri mai mari decât în restul anului si vin printre oameni sa le faca rau. Este un fel de rasturnare a sarbatorii crestine a Rusaliilor, când prin pogorarea Sfântului Duh, întreaga natura este binecuvântata, iar planetele de leac îsi maresc puterea.
În aceasta zi, în special fetele încearca semnele propriului destin: cauta chipul viitorului sot în forma pe care o ia plumbul sau cositorul topit si apoi brusc solidificat prin turnarea în apa; stau peste noapte în fata unei oglinzi, marginite de doua lumânari, pâna ce zaresc chipul viitorului barbat; pun busuioc sub perna si apoi se culca, sperând sa-si viseze sotul. Tot în aceasta zi, în unele zone din Moldova se stabilesc raporturile dintre cetele de flacai si gazda casei unde urmeaza sa se adune componentii grupului pentru a repeta textele de colinde. Obligatiile grupului erau diverse: carau apa, spargeau si carau lemne, curatau prin gospodarie si în grajdul animalelor. Pe 30 noiembrie, toti românii pun la încoltit grâu în câteva farfurioare câti membri sunt în familie, iar la Anul Nou se interpreteaza norocul ce-l va avea fiecare în functie de înaltimea firelor de grâu.
Apoi, în urmatoarea zi, de 1 decembrie, copiii deschid calendarul de Postul Craciunului. E vremea promisiunilor umplute de mister, e vremea cadourilor. Înca din perioada Postului Craciunului se pornește cântatul colindelor, nu numai acasa, dupa rugaciune, ci si pe strazi.
De sute de ani, copiii îl asteapta în noaptea de 5 spre 6 decembrie pe Mos Nicolae, ca sa le umple ghetutele cu daruri. Sfântul acesta calatoreste prin vazduh, urmat de un magarus încarcat cu doua cosuri: unul umplut cu bomboane si alte dulciuri, iar altul plin cu nuiele. Îsi lasa magarul lânga cosul de pe acoperis si coboara. Fiecare copil trebuie sa-si puna lânga usa sau lânga camin pantofiorii, si dupa cum au fost cuminti sau nu, vor primi dulciuri sau nuieluse.

În seara de 23 spre 24 decembrie, dupa miezul noptii si pâna la ziua, se obisnuieste, prin unele parti din Ardeal si Tara Româneasca, sa mearga cetele de copii, alcatuite din doi, trei, patru, si uneori chiar mai multi, din casa în casa, cu colinda, mos-ajunul, buna-dimineata, colindisul sau buna dimineata la mos-ajun. Prin Banat si prin unele parti din Ardeal, copiii care merg cu colindul se numesc pitarai sau pizerei; împartiti pe cete sub conducerea unui vataf de ceata, ei umbla prin sat de la casa la casa. Pitaraii pot umbla liberi prin casele oamenilor, caci, dupa credinta poporului, ei sunt purtatori de noroc si fericire. De cum intra în vreo casa, e datina ca pitaraii sa scormone focul din vatra cu betele pe care le poarta în mâini si care se numesc colinde. De la acest nume se cheama si aceasta datina a umblatului "în pitarai", iar Ajunul Craciunului mai poarta si numele de "în ziua de pitarai".
Prin Muntenia (în orasul Muscel), în noaptea dinaintea Ajunului, tineretul se aduna la o casa, aduc lautari sau cânta unul din fluier si se pun apoi pe petrecere pâna la miezul noptii, când pornesc spre capul satului, de unde iau casele de-a rândul, strigând: "Buna dimineata la Mos-Ajun !" Gazda le da colindeti: covrigi, colacei, poame, iar uneori si un paharel de vin. Dimineata si ziua umbla cu colindisul copiii mai mici. Prin unele parti din Oltenia, copiii îsi mai fac si un steag alcatuit dintr-o prajina lunga, în vârful careia leaga o basma, doua sau trei, care au un ban de argint, câteva fire de busuioc si putina tamâie, simbolizând darurile pe care magii le-au adus la ieslea în care s-a nascut Mântuitorul. Prin alte parti, mai este obiceiul ca în ziua de Ajunul Craciunului, baietii, dar mai cu seama cântaretii bisericesti sa umble cu icoana, o icoana pe care este zugravita nasterea lui Iisus Christos în mijlocul staulului. Aceasta datina nu este decât o înfatisare a "umblarii cu Ajunul" a preotului, care, neputând colinda într-o singura zi prin cele mai îndepartate catune ale parohiei sale, trimite în locul sau cântaretii de la biserica si, la nevoie, chiar oameni, feciori mai ales, straini de biserica.
Când cocosul vesteste miezul noptii, spre Ajun, gospodinele se scoala ca sa înmoaie turtele. Cosul cu turte se coboara de la locul unde fusese pus ca sa se usuce si sa fie ferit de ochii si brațele copiilor, se iau câte 2,3,4 turte, se rup în doua ori în patru si se înmoaie într-o apa calduta în care s-a topit zahar si apoi se aseaza pe fundul unei farfurii. Pe acest înveliș de turte se presara zahar pisat, amestecat cu miez de nuca, tot pisat, sau numai samânta pisata de cânepa. Pe acest strat se pune un alt rând de turte înmuiate, si iarasi miez de nuca si astfel se continua pâna ce se umple farfuria, peste care se presara zahar sau miez de nuca; alteori, turtele se ung cu miere. Când lucrul acesta este terminat, prietena merge în casa cea mare sau în casa de dincolo, odaie care este pastrata curata, aseaza sub icoana cea mai frumoasa fata de masa pe care o are, iar pe mijlocul ei pune o sticla de vin rosu. La dreapta sticlei pune o farfurie cu turte, iar în cealalta parte, o farfurie, jumatate cu bob zdrobit, cu ceapa prajita pe deasupra, iar cealalta jumatate este plina cu prune fierte. În cele patru colturi ale mesei se aseaza câte un colac. Între colacii din dreapta se pune un fuior de cânepa, bine periat, zicând unii ca acesta este barba lui Mos Craciun; acesta este un mic plocon care se da preotului.

Prin Moldova (în orasul Suceava) se pun pe masa cele mai bune bucate de sec. Nimeni nu are voie sa descopere masa pâna nu intra preotul pe usa. Tot asa n-are dreptul sa guste din bucate, caci se crede ca unul care ar face acest lucru ar face bube. Preotul cânta si apoi sta pe laita. Dupa ce blagosloveste întreaga masa, ia si gusta din fiecare fel de mâncare. Barbatul destupa sticla cu vin si-l cinsteste pe preot. Preotul face urarile cuvenite în legatura cu venirea sarbatorilor; gusta din bucate împreuna cu cei ai casei, iar ceea a ramas le da la vecini, ca Dumnezeu sa primeasca. Fetele pun repede sub prag câte un ac de par ca sa treaca preotul peste el. Dupa ce va trece, fata îl va lua si îl va pune în cap, va dormi noaptea cu el si astfel îsi va visa viitorul sot. Alte fete pun grâu pe patul unde va sta preotul, ca sa se marite.
Spre Ajunul Craciunului este bine ca muncitorii câmpului sa se gândeasca la porumbi, ca sa-i viseze peste noapte. Cum îi vor visa, asa vor fi porumbii peste an.
Gospodarii se scoala anterior de rasaritul soarelui si pun mâna pe toate lucrurile din ograda: car, plug, coasa, sapa si celelalte, ca sa le fie drag sa le foloseasca la munca. Tot asa fac si femeile: împung cu acul de câteva ori, rasucesc câteva fire de furca, înnoada câteva ate si altele, ca sa aiba spor peste an. În vasul cu apa, din care familia urmeaza sa-si toarne pentru spalat, se pun nuci, ca sa fie oamenii sanatosi peste an.
Strainul care intra în batatura unui om nu trebuie sa-i închida poarta, ci gazda singura trebuie sa si-o închida, ca sa nu i se închida norocul, sa nu i se taie calea petitorilor, daca are fete mari.
Cosurile se matura, iar funinginea se arunca prin vie, ca vara sa se umple via cu struguri, dupa cum a fost îcarcat cosl cu funingine.
Gospodina fierbe pentru masa Ajunului din toate felurile de bucate, ca sa rodeasca peste an. Casa se matura seara, dar gunoiul nu se da afara, ca sa nu aiba gospodarii suparari si pagube la vite si ca sa nu le iasa norocul din case. Alte gospodine matura casa de la apus spre peretele de rasarit, spre icoane, ca sa se adune petitorii la casa.
Noaptea nu-i este nimanui îngaduit sa doarma pe fân sau pe paie în grajdul vitelor, caci în acea noapte boii vorbesc între dansii despre Domnul Hristos care s-a nascut între ei si pe care ei l-au încalzit cu suflarea lor. Prin alte parti se crede ca vorbesc si celelalte vite, destainuind între altele si locurile unde se afla comorile ascunse în pamânt; nu-i bine însa sa le asculte omul, caci i se pot intampla numeroase primejdii.
_________________
UN SALUT DIN ROMANIA!

simina · Administrator Data inscrierii: 04/Apr/2007 Mesaje: 104

În crestinism exista trei mari mistere, pe care
noi, oamenii, nu le putem deslusi.

Acestea sunt:
Dogma Sfintei Treimi, prefacerea painii si a
vinului în trupuls i sangele Mantuitorului si Întruparea Domnului.

Nasterea Domnului – Dumnezeu coboara , omul se ridica !

Într- o mare smerenie, Dumnezeu Fiul se coboara ,luandusi chip de om, asumandusi firea noastra
omeneasca . Aceast coborare este intermediata prin Arhanghelul Gavriil. Acesta, dupa ce vesteste lui
Zaharia nasterea fiului sau Ioan Botezatorul,
merge la Sfînta Fecioara si ii spune: "Iata , vei
lua în pîntece si vei naste fiu si vei chema numele
lui Iisus. Duhul Sfant Se va pogora peste tine si
puterea Celui Preainalt te va umbri".

Prin urmare, la zamislirea Mantuitorului participa
în mod direct si celelalte doua Persoane treimice –
Tatal si Duhul Sfînt. Prin aceast vestire a
Arhanghelului Gavriil, omenirii i se da darul mult
asteptat – vestea cea bun despre Cuvantul întrupat.

Alegerea Sfintei Fecioare Maria trebuie privit
prin doua aspecte. Unul este acela a curateniei
morale si fizice impecabile, iar cel de al doilea
aspect priveste faptul ca mantuirea a venit prin
femeie. Asa cum odinioara pacatul a venit prin Eva
si a intrat moartea în lume, asa si rascumpararea a
venit prin Sfînta Fecioara Maria, numit si Eva cea
Noua , asa coborînd Dumnezeu în lume. Nasterea
Mîntuitorului, care s- a petrecut într un loc
foarte saracacios, într- un adapost de animale, ne
arata pe de o parte smerenia desavarsita prin care
a venit în lume Fiul lui Dumnezeu, iar pe de alta
parte ne prezinta exemplul pe care trebuie sa- l urmam noi, crestinii, în legatur cu atitudinea si
comportamentul nostru zilnic, care trebuie sa fie
caracterizate prin multa smerenie si modestie.

Prin venirea magilor de la Rasarit ni se arata
universalitatea nasterii Sale si recunoasterea ei
totodata , iar animalele din staul si oile de pe
cîmp reprezint bucuria întregii creaturi.

Prin nasterea Mîntuitorului, lumea intr într-o
nou era , atat din punct de vedere istoric, cat s i
religios si aceasta este era iubirii. Dumnezeu a
trimis în lume din marea Sa dragoste pe Unicul Sau Fiu, ca tot omul care crede în El sa nu piara ,
ci sa aiba viata vesnica . "Caci Dumnezeu asa a iubit
lumea, încît pe Fiul Sau Cel Unul Nascut L-a dat,
ca fiecare crede în El sa nu piara , ci sa aiba viata
vesnica " (Ioan 3,16). Mantuitorul Hristos vine în
lume nu altfel decat prin nastere, tocmai pentru
faptul ca Dumnezeu doreste sa se coboare la nivelul
creaturii, sa se faca om adevarat, dar sa ramana si
Dumnezeu adevarat, ca, în acest fel, omul sa urce
la Dumnezeu, sa fie unit cu El, sa refaca chipul din
el si, în acest fel, sa deschida calea spre savarsirea virtutilor, în vederea ajungerii la asemanarea cu Dumnezeu.

Nasterea lui Hristos face ca Legea veche
testamentara sa devina inferioara mesajului iubirii
prin care harul o desavarseste si adevarul devine
Cuvîntul lui Dumnezeu. Aceast coborîre
inexprimabila a lui Dumnezeu a fost pregatita cu
mult timp înainte: "Iar cînd a venit plinirea
vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din
femeie, nascut sub Lege, Ca pe cei de sub Lege sa-i rascumpere, ca sa dobandim învierea" (Galateni 4,4 5).

În schimb, pregatirea noastra în ceea ce priveste
primirea Lui în viata noastra , la grad
particular, are loc iute dupa acest miraculos
eveniment al Nasterii, atunci cînd prin venirea
lui Hristos în lume omul începe treptat, treptat,
printr-o pregatire constanta si prin colaborare
harica , sa fie unit cu Dumnezeu si sa ajunga la
starea de Îndumnezeire. Nasterea Domnului a fost
un eveniment crucial pentru întreaga omenire,
eveniment fara de care nimic nu era posibil în
ceea ce priveste ridicarea noastra din pacat.
Pentru a ne ridica, Dumnezeu trebuia sa coboare
printre oameni, sa alunge neadevarul si sa ridice
negura pacatului, fiindca numai Hristos, care era
curat, putea sa alunge necuratenia. Acest
eveniment providential care a schimbat radical
cursul istoriei confirma samburele de adevar care
exista în numeroase legende si mituri din cultura
multor popoare, fie ele chiar si pagane, în legatura cu venirea unui rascumparator care sa restabileasca ordinea morala în lume.

Prin nasterea Sa, Hristos se îmbraca în trup
omenesc, ceea ce face ca sa ne spalam de tina
pacatului si sa ne îmbracam în Hristos.

Nasterea Mantuitorului prefigureaza renasterea
lumii la indice macro, iar la nivel individual
simbolizeaza nasterea cea de a doua a omului, nasterea duhovniceasca .

Renasterea omului nu poate avea loc decît numai în iubire, iar aceast iubire
trebuie axata pe doua directii: spre Dumnezeu si
spre oameni. Nu se poate una fara cealalta , fiindca
la Dumnezeu nu se ajunge fara iubirea semenilor,

caci suntem facuti din aceeasi farama si purtam în
noi aceeasi suflare de viata si de iubire.

Odata cu Întruparea Sa, Mîntuitorul redeschide în
om dorul iubirii de Dumnezeu si pune temelie odata
pentru totdeauna începutului ridicarii noastre de
sub jugul pacatului. Daca , prin nasterea lui
Hristos, Dumnezeu reintra oarecum în timp, pentru
o scurta perioada , omul poate intra în vesnicie pentru totdeauna.

Iisus a venit în lume ca o oglinda pentru oameni

Iisus a raspuns: "Împaratia mea nu este din societatea
aceasta. Daca împaratia mea ar fi din mulțimea
aceasta, oamenii mei s-ar fi luptat ca sa nu fiu dat pe mîna iudeilor".

Iisus a actionat constant ca "suveran": i-a scos
pe diavoli din om, a nimicit raul, a stapînit
marea în furie, a reînnoit învatura Legii iudaice
cu o autoritate fara egal. Dar, în toate acestea,
nu a supus pe nimeni cu forta.

El este acel "stapîn" care ne las cu totul "liberi".

În predica sa, Iisus nu a încetat sa vorbeasca
despre "împaratia lui Dumnezeu",

care este o "împaratie" nu ca acelea de pe pamînt!

Este o împart ie ascunsa , ca un mic graunte de mustar care devine
un copac mare, ca o farîma de drojdie pe care o
femeie o amesteca în aluat, ca bobul de grîu care
moare în pamînt ca sa aduca rod.

Iisus este "rege", da, dar în felul lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu-i constrînge pe oameni sa creada în el.
"El face sa rasara soarele sau peste cei rai si
peste cei buni, peste cei drepti si peste cei
nedrepti”", peste atei si peste cei care cred...
Dumnezeu îi iubeste pe cei care nu-L iubesc.

El ne cere sa facem la fel.

Iisus a venit în lume ca o oglinda pentru oameni.
Cine se privea în el, redescoperea bunatatea si
frumusetea, începea sa o deosebeasca de rautate, de
egoism, de minciuna , de nedreptate, de disperare ...
Cei bolnavi au capatat si ei curajul de a trai,
cei disperati au aflat ce înseamna speranta. Pe
cei tristi îi mîngîia, îi ajuta pe oameni sa nu le fie frica de moarte.

Multi, extrem multi oameni iubeau Oglinda lui
Dumnezeu si l-au urmat pe Iisus pentru ca se simteau cuceriti de el.

Altii îns nu vedeau acest lucru cu ochi buni si fierbeau de ura .

Ei au hotarît sa sparg Oglinda lui Dumnezeu si astfel Iisus a fost ucis.

Dar, din fericire, atunci s-a iscat un vînt
puternic: era Duhul Sfînt. El a luat miile de
cioburi din Oglinda lui Dumnezeu si le-a împrastiat în toata lumea.

Cel care lasa sa-i intre în ochi chiar si o farîma
mica din aceasta Oglinda începea sa vada omenirea si
oamenii asa cum îi vedea Iisus: în ochii lor se
reflectau, anterior de toate, lucrurile frumoase i
bune, dreptatea si generozitatea, bucuria si speranta;

iar rautatea si nedreptatea apareau acum atît
de slabe încît nu le era greu sa lupte împotriva lor.

Lumea este întunecata . Oamenii ratacesc prin
noapte si bezna . Dumnezeu este lumina . Dar nu se
pune pret pe Dumnezeu, care a fost declarat mort si
lumina s-a stins. Oamenii se las sedusi de lumina
artificiala , care este împrastiata zilnic din
reclamele luminoase. Oamenii se consuma în febra
cumparaturilor, se îneaca în lucruri de prisos, se
lasa îngropati în materie moarta . Nu mai au
perspectiva , nici viitor. La orizont nu este nici
o lumina . Lumea este întunecata , este noapte...

Dar aceasta seară întunecata a avut de Craciun o
lumina sfînta oferita nou spre mîntuire.

N-avem altceva de facut decît sa gasim loc în adîncul
inimilor noastre pentru pastrarea luminii si a
iubirii lui Dumnezeu, care în Iisus s-a facut om.
Doar asa se poate si astazi întîmpla minunea: cînd
nu mai vedem nici o lumina , Dumnezeu va aprinde si
pentru noi o stea, ca sa ne calauzeasca prin toate noptile.

Cine l-a întîlnit pe Dumnezeu a aflat ca acesta este iubire.

Ca fiu al lui Dumnezeu va trai în
lumina , caci în iubirea lui se simte în siguranta si
ocrotire, ca un copil în sînul mamei sale, ca un copil în bratele tatalui sau.

Dumnezeu este iubire. El ma iubeste cînd traiesc.
El ma iubeste înca si mai mult atunci cînd traiesc si ma închin Lui.

Preot Cornel Cadar

_________________
Cu deosebita consideratie,

Simina
http://relaxare.wordpress.com/
"Stai departe de oamenii care iti micsoreaza ambitia. Oamenii mici intotdeauna fac asta. Cei cu adevarat mari te fac sa te simti ca si tu poti deveni mare." Mark Twain

simina · Administrator Data inscrierii: 04/Apr/2007 Mesaje: 104

În aşteptarea Crăciunului

În case de creştini colindele deja răsună …

Copiii măricei de-acuma se adună

Să-nveţe colinde din moş-strămoşi păstrate

La case primitoare să fie colindate.

Şi mama a-mpodobit fereastrele din casă

Cu beteală, steluţe, flori dalbe de mireasă

Cu leru-i ler când vor sosi colindători

Fereastra casei să-i întâmpine cu flori.

Se pregătesc şi colăcei cu gust de cozonac

Să fie împărţiţi copilului bogat sau sărac.

În seara de Crăciun colindatorul când va poposi

Cu-o vorbă bună şi-un colăcel noi îl vom răsplăti.

Din hornul casei fumul agale iese…

E sărbătoarea-n suflet, în case, la ferestre,

Atunci îndată ce se va naşte pruncul Iisus Hristos

În gîndurile noastre, va fi primit frumos.

A

Va veni Crăciunul cu ninsoare,

Cu colinde-n prag de sărbătoare.

Mă voi duce la biserica senină,

Să-mi încarc sufletul cu lumină.

Pe-nserat o să mă-ntorc acasă

Ca să pun merindele pe masă,

Să-mi aştept în prag colindătorii,

Să-mpărtâşim splendoarea sărbătorii.

Si-n în pragul uşii voi asculta din nou,

Colinzi străvechi transmise prin ecou,

De copilaşii candorii, cu suflet frumos,

Ce vin ca să vesteasca naşterea lui Hristos!

Simina S

[url=http://www.99poze.ro/p/98048eac7e2ec230f4a5ce74bd2f1e08.jpg] Craciunul

[/url]
_________________
Cu deosebita consideratie,

Simina
http://relaxare.wordpress.com/
"Stai departe de oamenii care iti micsoreaza ambitia. Oamenii mici intotdeauna fac asta. Cei cu adevarat mari te fac sa te simti ca si tu poti deveni mare." Mark Twain