CUI DARUIESTI...

simina · Administrator Data inscrierii: 04/Apr/2007 Mesaje: 104

Ai reusit sa traiesti bucuria celui care primeste ceea ce ai daruit tu? Ai oferit neconditionat sentimente, fara sa asteptati sa primiti inapoi ceea ce ai daruit?

Ai simtit sentimentul inaltator de a-l iubi mai mult cand ai citit pe fata celuilalt fericirea cand a primit iubirea oferita de tine?
E superb acest sentiment, sa daruiesti din toata inima fara sa astepti ceva, sa daruiesti fara macar sa gandesti ca vei capata ceva la schimb.

Bucuria celeilalte finite care primeste de la tine iubirea, neconditionat, iti incanta sufletul si-l trimite in cele mai inalte "ceruri" umplute de muzica divina a iubirii si te poarta pe razele calde ale luminii inaltatoare ale fericirii.

Acest sentiment de daruire neconditionata e sublim, sa daruiesti si sa te bucuri de puterea ta de daruire, de tăria ta de a iubi. De forța ta de a dărui tot ce ai mai bun in tine.

Multi asteptam sa primim in schimbul sentimentelor noastre acelasi sentimente pe care le oferim.

A oferi e totul.

Trebuie sa ne bucuram de maretia sentimentului nostru pe care-l oferim. Si daca totusi este cineva care spune ca trebuie sa si primim ceva in schimb, atunci afla ca ceva vei primii, un ceva ce nu se poate compara cu nimic pamantean, acel ceva va fi un balsam al sufletului tau, o incantare a trupului si o buruie a mintii.

Vei primi fericiriea care radiaza pe chipului acelei fiinite imbratisata de iubirea ta, vei primi mangaierea glasului sau cand iti multumeste pentru ca existi, caldura zambetului din ochii sub care se topeste si cel mai mare ghetar sufletesc.

Toate aceste sentimente pe care le trezesti in cealalalta fiinta, prin simpla daruire a iubirii tale pure, nu pot fi comparate cu nimic, nu exista nimic la schimb pentru ele. Sunt nepretuite la fel ca si iubirea ta inaltatoare pe care esti capabil sa o daruiesti.

Ceea ce vei simtii nu se poate compara cu nimic, nu poate fi descris in cuvinte, trebuie sa traiesti un astfel de sentiment întreg de daruire ca sa poti intelege maretia lui.

Dar acest sentiment il poti trai doar daca il ai in tine, daca sufletul tau este atat de imaculat ca sa poata iubi pur si neconditionat.

Daca exista acest sentiment in adancul sufletului tau, atunci lasa-l sa-si ia zborul, nu-l incatusa, lasa-l sa se nasca, sa traiasca si apoi sa-se inalte catre acele "orizonturi angelice"... nu-ti fie teama de ranile care pot sa vina, ele vin si trec, dar nimic nu se compara cu frumusetea de a daruii neconditionat si nimic nu poate sa te doara mai mult decat neimplinirea trairii acestei daruiri.

Ceea ce vei simti daruind va fi "rasplata" ta, rasplata care nu se poate compara cu nimic "material". A daruii iubire este divin.
_________________
Cu deosebita consideratie,

Simina
http://relaxare.wordpress.com/
"Stai departe de oamenii care iti micsoreaza ambitia. Oamenii mici intotdeauna fac asta. Cei cu adevarat mari te fac sa te simti ca si tu poti deveni mare." Mark Twain

criss · Junior Data inscrierii: 24/Apr/2007 Mesaje: 19

CUI DARUIESTI... Lacrimi calde pe obraji: O minune de Crãciun

Aleile parcurilor îmbiau la popas, iar copacii acum albi pãreau cã salutã. Mai erau douã zile pânã la Crãciun…
Doi copii, un bãieþel ºi o fetiþã, se zgribuleau unul în altul, pãtrunºi de gerul de afarã. Desculþi ºi aproximativ dezbrãcaþi, copiii muºcau cu poftã din bucata de pâine veche cu care persoanele feminine de la spitalul unde fuseserã duºi de poliþiºti îi îmbiaserã. Amândoi blonzi, cu ochii albaºtri ca marea, pãreau rupþi din poveºtile cu îngeri. Mama lor, neatinsã de candoarea lor, i-a pãrãsit fãrã nici o remuºcare. Cei de la spital ºtiau cã nu aveau condiþii sã-i gãzduiascã, aºa cã au rugat-o pe directoare sã le gãseascã pruncilor un loc. Cât timp formalitãþile au fost îndeplinite, micuþii nu s-au miºcat de la locul lor.
Doi Îngeri blonzi. Atitudinea lor cuminte ºi în acelaºi timp demnã le-a uimit peste mãsurã pe asistente, care s-au îndrãgostit pe loc de ei. Aburii calzi ai apei fier-binþi, aromaþi de ºamponul de cãpºuni, invadaserã camera de baie unde au fost duºi pentru a fi spãlaþi. Doi îngeraºi blonzi, fericiþi, curaþi ºi superbi consumau lapte cald cu miere dintr-un ibric fierbinte, pus de o îngrijitoare în cãnuþe frumos colorate. Lacrimi calde curgeau pe obrajii copiilor, care nu mai vãzuserã în viaþa lor lucruri atât de frumoase. Zãpãcit, bãiatul aproape cã uitã sã mai mãnânce. Noroc cu surioara lui, care, în ciuda vârstei fragede, se comportã ca o adevãratã mamã, îndemnându-l din îndată ce în când sã mestece uºurel mâncarea pregãtitã de bucãtãresele din spital. Lacrimi de ciudã ºi compasiune inundau obrajii asistentelor, mame la rândul lor, care nu înþelegeau cum este posibil ca doi copii atât de frumoºi ºi cuminþi sã fie abandonaþi. Erau doi copii care aveau necesitate doar de o dragoste pãrinteascã.
Moº Ene. Ar fi vrut sã doarmã, dar pãtuþurile li se pãreau mult prea albe, prea curate ºi se simþeau stingheri. Pânã la urmã, Moº Ene ºi-a fãcut datoria pe deplin. Douã zile mai târziu, copiii aveau parte de cel mai frumos Crãciun din viaþa lor. Îmbrãcaþi, spãlaþi ºi hrãniþi, cei doi pici stãteau lângã bradul împodobit sub care aºteptau numeroase cadouri, jucãrii atât de multe ºi frumoase, încât nu îndrãzneau sã le atingã. Fetiþa, îndemnatã de asistente, luã un creion ºi începu sã deseneze ca ºi cum pânã atunci nu mai fãcuse nimic altceva.
Crãciun. Seara aceea de Crãciun mirosea a rãºinã, iar camera unde avea loc serbarea era inundatã de o luminã neverosimilã. Obrajii copiilor erau îmbujoraþi de emoþia momentului, cãci slujba pe care o vedeau oficiatã de un preot la Casa de Copii îi uimea peste poate. Amândoi sunt acum în grija unei familii maternale, iar viaþa lor a intrat pe un fãgaº cu adevãrat normal. Darul cel mai de preþ pe care Dumnezeu nu înceteazã sã-l facã oamenilor este viaþa. ªi sã ºtiþi povestea este realã, pentru cã doar de Crãciun toate dorinþele se împlinesc…
_________________
UN SALUT DIN ROMANIA!