Despre lucrurile cu adevarat importante

simina · Administrator Data inscrierii: 04/Apr/2007 Mesaje: 104

Despre Prietenie - Alexandru Paleologu

(din vol "Despre lucrurile cu adevarat importante)

Marea prietenie e fara îndoiala tot aºa de puþin obiºnuita ca marea dragoste.

Ca ºi aceasta, ea nu e un fenomen natural, ci unul de cultura adica un produs al spiritului, care, potenþând o pornire spontana ºi sporadica (gr. sporadikos: împraºtiat: în cazul dragostei, instinctul perpetuarii, în cazul prieteniei, sociabilitatea), o transforma într-un sentiment concentrat, conºtient ºi continuu.
Aºa cum toþi oamenii au, mai mult sau mai puþin, o viaþa sentimentala dar cei mai mulþi ignora marea iubire chiar daca -ºi închipuie ca au parte de ea, toþi avem relaþii mai mult sau mai puþin preferate cu unii din semeni.

Dintre aceºtia unii ne devin apropiaþi ºi intimi, pe temeiul plãcerii ºi folosului material sau, ca sa ne exprimam mai frumos, al —“afinitaþilor elective”.

Dar câte din aceste prietenii nu rezista decât fiindca nu au avut prilejul verificarii printr-o proba severa ºi eliminatorie?
Câte nu se desfac pur ºi simplu prin schimbarea domiciliului sau locului de munca?
ªi câte rezista unei lungi absenþe, câte nu sunt foarte uºor înlocuite?
în ce ma priveºte, am avut, e drept, bucuria sa ma întâlnesc în strainatate, dupa decenii de desparþire ºi fara sa ne mai fi scris, cu doi buni prieteni din întâia tinereþe, cu care am regãsit fără întârziere aceeaºi înþelegere perfecta ºi cordialade odinioara chiar mai profunda mulþumita maturitaþii.
Dar am vazut în jurul meu cum schimbarile pe care timpul le aduce în cadrul existenþelor noastre fac sa treaca în uitare persoane cu care am avut, probabil chiar ani de zile, obiceiul sa ne petrecem ragazurile împreuna ne erau ºi le eram de fapt destul de indiferenþi.[...]

Pe de alta parte, ocupaþiile devenind din ce în ce mai specializate, prieteniile sunt de obicei ocazionate de “specialitaþi”: medicii între ei, inginerii între ei, economiºtii, scriitorii, avocaþii, militarii, pictorii etc., între ei (cu toþii, la rândul lor, diferenþiaþi pe specialitaþile tot mai diferite din sfera profesionalã: chirurgi, electroniºti, dramaturgi ºi aºa mai departe).
ªi casatoriile sunt prilejuite mai mult de coincidenþe profesionale decât de alte afinitaþi.
Durata acestor relaþii, fie amicale, fie conjugale, e ºi ea determinata de relativul status quo al împrejurarilor.

Bineînþeles ca afinitaþile care determina comunitatea umana sunt în inițialul rând interesele vitale, adica folosul ºi placerea.
Aristotel, deºi declara ca folosul ºi placerea nu confirma în mod perfect prietenia, fiind supuse fluctuaþiilor ºi nefiind intrinseci ºi imuabile ºi pure ca virtutea (adica dupa Lysis, binele), care singura consacra adevarata prietenie, le reþine totuºi ca esenþial necesare, chiar daca nu suficiente. Mânat mai mult de umoare ºi lipsit de spiritul metodic al Stagiritului, Montaigne, comentându-i acest pasagiu, se pripeºte cam imprudent sa tagaduiasca placerii ºi folosului caracterul de factori determinanþi ai prieteniei:
“Car, en général toutes celles (les amitiés n.n.) que la volupté ou le profit, le besoin publique ou privé forge et nourrit, en sont d’autant moins belles et genereuses, et d’autant moins amitiez, qu’elles meslent autre cause et but et fruit en l’amitié, qu’elle mesure” (loc. cit.).

Parerea caprietenia ar fi “dezinteresata;” e un cliºeu moralizator lipsit de acoperire: nu exista prietenie fara placere ºi folos.

Diferenþa dintre prietenie ºi formele inferioare, superficiale, de cârdaºie, nu e alta decât cea dintre nivelurile de interes (fara a le exclude pe cele elementare, care sunt de la sine înþelese).
Butada cinica lui Bloy:”Je reconnais un ami a ceci qu’il me donne de l’argent” nu e nici meschina nici nedreapta.
Asistenþa baneasca e, orice s-ar spune, o proba cruciala a prieteniei. Tot Bloy spunea alta data ca între prieteni nu se ºtie niciodata cine daºi cine primeºte.

Folosul mutual e de toate felurile cu putinþa, valorile de ordin moral ºi cele de ordin material intrând într-un joc de compensaþii ºi de amestecuri care în cele din urmã menþin un echilibru egal ºi constant.

Saint-Exupéry spune undeva ca prietenul este acela la care nu te sfieºti sa baþi în toiul nopþii la uºa strigându-i: “Deschide, sunt eu!”.
Unui prieten adevarat i se poate cere orice, dar nu i se poate pretinde nimic.
De aceea, nimic nu e mai absurd ºi mai injust în prietenie decât reproºurile ºi întoarcerea serviciilor ºi sacrificiilor facute: acesta e, de altfel, ºi sensul afirmaþiei lui Aristotel ca între prieteni nici nu e trebuință de dreptate.
Prietenia e dreapta prin ea însaºi, ea e prin excelenþa întruchiparea dreptaþii.

Nu mai puþin ºi a libertaþii. Prietenia e una din manifestãrile esenþiale ale libertãþii, în primul rând fiindcã înseamnã alegere, dincolo de legãturile rudeniei (dar, liberã fiind alegerea, ea poate fi fãcutã ºi înãuntrul acestora).
Prietenie înseamnã opþiune manifestã ºi constantã, deci o angajare deliberatã ºi încãrcatã de rãspundere.
E deci cu totul straina de indiferent ce capriciu ºi de regula nu se declanºeaza prea spontan (ceea ce nu înseamna deloc ca întâmplarea nu joaca ºi în prietenie ca ºi în toate lucrurile omeneºti un rol pe care numai cine nu are simþul realitaþilor se încumeta a-l nega).
Aristotel subliniaza de la început ca, neputând exista prietenie decât mutuala, ea trebuie sa fie manifesta, ºtiuta nu numai de cei în cauza ci de toata lumea.

Prietenia fiind o opþiune, cum spuneam, deliberata ºi constanta, fiind un mod de a asuma destinul altuia, e limpede ca ea nu se poate da cu uºurinþa.

O prietenie adevarata nu se poate epuiza prin uzuraºi nici nu poate înceta fiindca parþile ºi-au descoperit la un moment dat alte gusturi sau alte interese.
încetarea unei prietenii este faptul cel mai grav ce poate surveni în existenþa cuiva a carui conºtiinþa e de rang cu adevarat uman: e un fel de moarte, o moarte parþiala pe care o decide liberul arbitru.

Iata înþelesul ultim al tezei lui Aristotel: prietenia este mai presus de dreptate. în ultim resort, aceasta e dreptatea.

Dreptatea neputând fi decât divina, prietenia, ca ºi dragostea, e de fapt cale împreuna spre Dumnezeu.

(1974)
_________________
Cu deosebita consideratie,

Simina
http://relaxare.wordpress.com/
"Stai departe de oamenii care iti micsoreaza ambitia. Oamenii mici intotdeauna fac asta. Cei cu adevarat mari te fac sa te simti ca si tu poti deveni mare." Mark Twain